“Dacă ne rugăm constant pentru iubirea fraţilor noştri şi a surorilor noastre pentru a parcurge drumul vieţii într-acelaşi duh de unitate şi iubire duhovnicească, realizarea asemănării noastre cu Hristos va fi mai uşoară. În schimb, dacă ne oprim la inevitabilele detalii şi defecte ale vieţii exterioare, vom pierde harul contemplării Celui Veşnic.

Nu căuta dragostea aproapelui tău; căci cel ce o caută se tulbură dacă nu o dobândeşte; ci mai vârtos tu arată dragoste către aproapele tău şi nu numai că te vei odihni, ci şi pe el îl vei aduce spre dragoste.

Nepătimirea nu poate fi atinsă decât prin rugăciunea: Doamne Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Această rugăciune are o asemenea putere când e făcută din inimă, acolo unde sufletul îţi îndreaptă întreaga atenţie, încât nu numai că adoarme patimile, cum pot să o facă liniştea si singurătatea, dar le suprimă, ţi le extermină definitiv.